Treceți la conținutul principal

Postări

The Gate

Există ceva în fiecare dintre noi care ne întoarce forțat la realitate. Și nu realitatea cu care suntem învățați, ci aceea pe care am uitat-o în cel mai întunecat cotlon al minții subconștiente.
Există acolo amintiri de care suntem siguri că sunt șterse și emoții care se simt vag la acea întoarcere de cap care îți induce un deja-vu puternic. Există sentimente, atingeri, trăiri, chiar paradis și iad.
E acel nivel la care ajungi abia când te pierzi complet, când renunți la tine, când singura scăpare conștientă e moartea. Moartea...supraconștientă...ca Nebunul cărților de tarot care stă cu capul în jos spânzurat de un picior...ca Odin care a ales să vadă lumea invers tocmai pentru a o vedea cum trebuie.
Știi...sentimentul acela când ești la o răscruce de drumuri, fără destinație și riști. Arunci cu banul, tragi bățul mai scurt, îți faci o cruce, te rogi pentru un semn sau...îți asculți instinctul și...pășești. Nu te mai poți întoarce, poți însă ...avansa. Și începi să mergi, la început tim…
Postări recente

If we fall in love

Stai oleacă nu o gândi prea mult, e doar un titlu ca oricare... If we fall in love...we won't! Și nu pentru că we'll rise in love, my darling, ci pentru că (ne) iubim deja. Cum știm? Apropie-ți palmele, du-le în dreptul inimii și simte căldura. Închide ochii, inima ta e universul, palmele tale sunt dragostea infinită care îți oferă necondiționat ceea ce ești deja și știi, nu-i așa? Simte cu toate simțurile tale active, cum este să fii copleșit de plinătate. Taci, căci în tăcere auzi glasul universului care îți spune despre cum a fost creată lumea. Deja expresia îți e mai luminoasă și asta doar de la un gând care zburdă în imaginar ca pletele unei femei peste zâmbetu-i carismatic...

And what if we fall in love?

Despre tine, iubitule!

Azi nu e despre tine, iubitule. Despre tine sunt toate secundele. Azi nu este despre iubire sau pace pentru că acestea 2 sunt rivale de la începuturile pământului. De fapt, despre ele nu va fi nicicând. Vrei să înlocuim celebrul ”lasă-mă în pace” cu plictisitorul și absurdul ”iubește-mă în pace”? Nu! Eu vreau să nu mă iubești în pace, eu vreau să mă sfâșii așa cum sfâșii eu parfumul de pe hainele tale. Vreau să mă mistui așa cum focul din grădina vecinilor mistuie copacii și iarba, adică viața. Și știi de ce? Pentru că a iubi este departe de a da viață, e o armă nucleară care o amenință.

Vezi tu, azi am spus că nu e despre tine, iubitule, dar e! E despre tot ce nu mai poți să faci pentru că  ești departe. Și mai e despre tot ce poți să faci fiind departe: înalță-te, iubește, zboară! Ai încredere!

Fără titlu

Când ți-ai propus să vii pe lume, te-ai gândit în ce te bagi? Sau ai pus sufletul în ștreang și ți-ai văzut de zbor?

Să trăiești înseamnă să îți tai bucăți din tine zilnic, în ideea construirii unui alt EU care niciodată nu se va arăta pentru că să trăiești, de fapt, este o iluzie!

Pleonasmul realității ”adevărate” nu se află acolo! Când ți-am bătut la ușă eram reală sau un vis? Așa și despre adevăruri nestrămutate. Dacă îți pui credința în îngeri, dar și în djinni o să realizezi că la fel de reali sunt și Khodamii.

Învață să percepi realitățile și crede!

Arta visatului

Șșșș...închide ochii și ascultă cum inima vorbește mută.
A obosit să irosească suflarea preadumnezeiască,
A nefireștii  reîntoarceri.
Credeai că dacă vei iubi, chiar grabnic te vei mântui
De o povară ireală?
Fetițo, hai, dansează goală!
Și-n dansul tău legat de stele îți vei găsi vise de iele
Ce marea toată-ți vor descrie
Prin lunga țesătură-n ie
Ce-și are magica ei vrie.
Închide ochii când dansezi, când țeși, când zbori, nu când visezi!
Căci când visezi totu-i real.

Luna nouă în scorpion

De fiecare dată când calc pe pământ sfânt, zic că am ajuns în sfârșit acasă. E atâta pace și liniște și nimic nu mă desparte de Tine sau...de Mine, dacă știi ce vreau să spun.

Absolut de fiecare dată promit să rămân. Ce rost are să mă-ntorc în lume când lumea s-a întors împotriva Ta?!

Să te găsești pe tine în lume e mai greu, e osânda cea mai mare. Aici este adevăratul examen, nu între stânci, nu în chilii, nu pe vârf de munte. AICI!

Aici unde iubirea (re)cunoaște multe forme. Aici unde te pierzi iubind și renaști crezând.

Când jumătate din tine trage spre lumesc și cealaltă jumătate își cere dreptul Întâiului Născut, cum faci să-ți păstrezi echilibrul?

Plouă

Plouă! Și acolo și aici. Peste sufletele toate. Plouă! Și acum îți dau dreptate. Tu mi-ai spus s-ascult, e drept.
Plouă. Pe un aer mai curat. Când te strig, tot nu s-aude. Străzile sunt tot mai mute, Iar ecoul e ciudat.
Plou-acolo și străluce. De-ai putea, m-ai mai seduce? Fiu de lume obosită, Plictisită, folosită.
Plouă, da! Ș-acuma vezi Cum răsare din asfalt, Rece, inocent, cobalt, Omul Nou. Ș-acuma șezi!
Plouă pic fără de pic Nu. N-ai înțeles nimic! Doar ai vrut să te dai mare Și s-arăți cum timpul moare.
Timpul plouă, timpul tace. Lumii tu..să îi dai pace, Fiindcă lumea se descurcă Făr' să creadă-ntr-o nălucă.
Da! Da! Plouă! Plouă, drace. Pleacă și nu te întoarce Lasă-mă să simt și eu Cum e să fii Dumnezeu.
Lasă-mă cu ploaia mea, Tulbure, vicleană, grea, Lasă-mă să învăț lumea Ca să pot jongla cu ea.
Plouă, drace, n-ai ce-i face. Pleacă, iute, nu te-ntoarce. C-altfel o să tot iubesc Sentimentul nefiresc
De a mă juca cu focul.